Foarte rar sufăr de un simptom ciudat: mă apucă dorul
papucii cu puf, camera, blocul, pământul îmi rămân mici
pe cântarul de la IML inima îmi atârnă mai multișor
și dispar toate cuvintele din dicționarul de pe masă

Arar privesc pe net femei care zâmbesc de pe profilul tău
melodiile de dragoste pe care le distribui încep să doară
îmi pulsează degetul să te blocheze în viața mea virtuală
și prieteni de-ai tăi îmi scriu adesea onorându-mi feminitatea

Din când în când mă îmbolnăvesc de-a dreptul de tine
boală fără nume, medicamente sau medici specializați
nevoită să o ascund de toți cei care mi se declară prieteni
de teama de a nu mă interna la vreun ospiciu în care să mor

Bolnavă de dragostea pe care ți-am purtat-o fără să te anunț
strada mă conduce înspre crematoriul meu intim
care are doi ochi, două picioare, două femei deodată
și care este făurit numai și numai după chipul și asemănarea ta