îmi amintesc cum purtai părul
fără cărare
îmi acoperea buzele
libere
în felul lumii
lăsam garda jos să mă umplu până la refuz
de gustul inconfundabil al femeilor tinere

îți aduceam vase cu pietricele spălate de ploi
tramvaie opreau doar când ceva se întâmpla
în inima mea
cel mai inteligent lucru din viață -
iubirea
mă făcea să deschid ochii să știi că pot auzi

orele nopții sub oceanul de stele
din vată
de zahăr coboram o scară
nu amețeam pe frânghii
și eu am crescut
alături de păsări cu reacții întârziate
la valul
de frig
luna închidea cerul
moartea își făcea de cap cu fiecare băiat din oraș