Tu femeie
ce ești cântec
în bătaia vântului
cu ochii verzi turcoaz
ca marea
în golful muntelui
veseli ca cerul senin
triști ca tăcerea,
ești ca o picătură
de rouă prelinsă
la ivirea zorilor
în văpaia vântului
ce arzi
renaști
și te stingi
ca o floare
în timpul ei de zi,
mâinile tale
sunt ca un leagăn
pentru copii
și rugăciune
pentru bucurii
sau tristeți
ce-ți mângâie
corpul și fața
ca un minunat
izvor de viață.