m-am spovedit durerii
îmi spune taina rușinată
și-n mine
palma pumnul
s-au strâns ca o sămânță

se naște încercarea

sămânța de trăire, în liniște ascunsă
pe rouă iar se jură
că-ntr-un oval perfect
închis-a îndoiala

credința se ridică într-un genunchi
așterne
povața mulțumirea
pe șorțul meu de viață

o-ntreb:
să mă ridic?

ridică-te copilă!
de ce să stai copaie durerii nenăscute?

și-atunci,
m-am ridicat

Anne Marie Bejliu, 4 august 2018