Mijlocul unui pom,sau de coronă de copac,
Un cuib de turturea,s-au de porumbel sălbatic.
Mi-am luat ochii din miezul frunzelor...
Ochii mei relativ verzi.
Fierbe oala cu sarmale,o oală cu capacul ruginit,
Relativ,totul e relativ aici
ÃŽn umbra mea la mintea unei insecte verzi.
Un mugur de carpen,
A-ți văzut cîndva un mugur de carpen?
E ca o căprioară ,sălbatec,un mugur ca o săgeată în alergare.
Pietrele și-au luat culoarea de la cerul seninin.
Am plecat în această zi pe malul de aur al zilei cu soare al
Zilei Cu Soare.
Mi-am luat tenișii cei rupți,
Am plecat pe țărmul de nisip printre răchiți.
Un gînd î-mi trece prin creier.
M-au dezvelit nopțile, m-a mușcat Luna.
Eu stau pe mal.
Dincolo trece o mașină.
Sau nu, dincolo trece o cărare cu frunze uscate.
Un vierme se mișcă în mijlocul ei ,parcă o văd ,e lumina.
Pietrele de pe malul opus sclipesc albastru.
Mi-e rău e prea mult,
Clenii,
Înoată în apa verzuie.
Eu ,
lumina
Pietrele î-mi ajung pînă peste glezne.
Încrengătura unei crăci,
Iarba de pe malul apei.
Ce mai e?
Soarele.
Mirosul de trestie mirositoare.
Dar,
Picură stele de ziuă,
Nu aÈ™ vrea,nu,
Să știe cineva că sînt aici!
M-am conformat într-mașină ,care macină mărunt,
Mă duc spre parte stîngă,deci verde,
O iau ușor prin față,
Și scap cumva.
O din nou liniște,
Acum Soarele se rupe în două în apă.
Puii de mreană.
Mă doare creierul.
Se lasă o umbră.
Cercul cuvintelor devine tot mai aproape
Eu iau o Structură cu bolovani ca un zid,
Pierd cureaua,
Mă duc în Nord,
Spun niște cuvinte din vîrful buzelor,
Fug înapoi închid robinetul,
Vin înapoi
Retez de pe cer o stea de ziuă,
O pun în buzunarul de stofă,
Sar calul,
Alerg pe o cărare în umbră,
Aduc două cuvinte,
Le înod,
Etc.,și spun ,
Că vara aceasta am pictat,
Că am fugit la o bere,
Am privit oamenii,
Cu cheia franceză i-am întors.
Unde e chiul orei acestor lucruri?
Stau.
ÃŽ-mi miroase a trstie mirositoare,
Mai am trei centimetri de bere,
Sînt pe o terasă.
O muscă trece pe fața de masă.
Mă uit la țigară,
Infinitul ca un opt transpus într-o tigară...
Atît.