nu m-a văzut nimeni când am despicat o duminică-n două
i-am scos inima și-am ridicat-o pe vârful degetelor
cerului să o vadă
sufletului să o regăsească.

nu m-a văzut nimeni când am ascuns o toamnă
i-am pus căderile în buzunarele mele
și i-am promis un verde de primăvară.

nu m-a văzut nimeni când am sărutat groapa
am adâncit cu fruntea plânsete
i-am ascultat cumințenia păcatului
bând mustul plinătății din mine.

nu m-a văzut nimeni când am iubit
nu mi-am tras pașii din fața loviturilor
pentru că ele au fost mai adânci ca petele umane
și ca urletul acelei duminici despicate.