m-ai bușit în lume
suflet de pripas -
ca să își asume
timpul nerămas?

când păcatu-i clisa
de alcătuire
mie datu-mi-s-a
vagă nemurire?

iar din clipă mustul
să îl irosesc
și aflându-i gustul
doar cât neiubesc?

n-am (sau o să am?)
doruri mai cuminți
cuibărit la spam
pe-un tărâm de sfinți

lasă-mi strop de minte
inimă… și poate
dinte pentru dinte
eu cu a mea Moarte

amândoi de gât
ca în lupte drepte -
cer numai atât
să cădem pe trepte

‘n drumul către Tine
vie apoi Lumina
clipelor veline
ștergând toată vina

iar acum cât suntul
colcăie prin nerv
să scot zilei untul
și să-i fiu brav serv

altfel, care-i rostul? –
ia-mă dintre vii
și îmi iartă totul
numai cum Tu știi