o bărcuță de pescuit-mi plutește în ureche,
cu obiceiul său de a se elibera de balastru în larg,
est-vest, sud-nord, dar tot pe loc ancorează,
nici măcar în port.

surdă în fața taifunului,
anunțat prin toate stațiile,
oarbă de rugină, cu steagurile încercănate.

est-vest, sud-nord, ținută în polonic,
un ombilic de amintiri tot dă peste cap
motoarele. mateloții ordonați fac pe rând
revolte, ba zac leșinați de ploi,
cu peștii prinși în sac.

Iar hornul navei mici zdruncină toată marea,
mai e puțin, mareea care vrea să vină o va
aduce, în sfârșit, la țărm.