în vaza de aramă cu încrustații simetrice
trăieşte laleaua mea galbenă
de care m-am îndrăgostit
începând de ieri
o privesc pe furiş când nu e atentă
îi admir petalele tulpina frunzele
postura princiară
tot timpul laleaua mea tace
m-am temut să nu o fi supărat cu ceva
dar mi-a dat de înțeles că nu este cazul
eu însă îmi fac griji
de aceea mi-am luat inima în dinți
ÅŸi i-am scris o scrisoare
pe care i-o voi citi astă seară
(nu sunt sigură că ea poate citi
și nici nu i-aş pretinde aşa ceva)
prin care îi voi cere iertare
pentru orice gest sau cuvânt nepotrivit
pe care din nesăbuință doar
e posibil să-l fi făcut ori rostit
apoi îi voi mărturisi dragostea mea platonică și fără de speranță
pentru că iubirea dintre un om şi o floare
este un delict atât de înspăimântător
încât ceilalți ne-ar privi
cu oroare cu dispreț cu milă
ceea ce ar fi de nesuportat
pentru amândouă dar mai ales
pentru mine care ştiu că mila oamenilor
este cea mai perfidă otravă
care îți poate fi inoculată în sânge
de aceea ne vom păstra sentimentele
ascunse de ochi străini
pentru tot restul zilelor noastre
adică una sau două sau chiar trei
dacă dumnezeu va fi îngăduitor