Jur împrejur doar stânci pustii.
Se-apleacă pale flori funebre
Pe cripte-n doliu în tenebre –
Dar doliu fără chinuri vii.

În jos surâde cerul blând
Grădinii-nchise-n vise, dreaptă,
Aici calmi pelerini l-așteaptă.
Veghează cruci morminte-n rând.

Biserica, o rugă, sus
Spre-un chip de-eterne grații tinde,
Lumină pe sub bolți se-aprinde,
Prinos la suflete adus –

Iar noaptea-n floare pomii sunt,
Ca fața morții s-o răsfețe
Belșugul lor de frumusețe;
Visează morții mai profund.



Traducere Mihail NemeÈ™