Lumina galbenă pîlpîie în grădină,
În felinarul de lăngă crizanteme.
ÃŽn straturi ruginii adoarme toamna
Alunecănd în tufa de sulfină.

Este o lume plină de eroi,
Cu Feți-Frumoși,Ilene Cosănzene,
Dar și pitici și spiriduși vioi
Ce-au apărut la timp,ca să mă cheme.

O muzică agale se pornește
Pe ritmuri de chitară și de bas,
Cu măinile întinse înspre dînșii
Mă prind în jocul lor ,ca într-un dans.

Îi văd răzînd, zămbind cu fețe pline
Pașind cu toții prin lanuri de iubire,
Doar luna îi mai întrece în strălucire
Si sunt modești ,cuminți și buni din fire.

Privirea îi fixează într-o clipă
Și ar vrea să îi păstreze în amintire,
Ca un spectacol pe a sa retină
Ca să-i mai vadă și în lumina zilei.

Trecuse toată noaptea tiptil ca o sibilă
Nu știu cănd zorii zilei pe culme se iviră!
A fost un vis trăit de mine însămi,
Sau poate a fost o simplă închipuire?

Rămîne în urmă totul,un vis adevărat
Și poate că fantastic de viu întruchipat,
Iar timpul se strecoară ca într-o clepsidră vie
Oprește Doamne timpul și dă-mi o clipă mie.