O apă de ploaie cu picuri grele, alungite -
așa îmi apar vorbele tale.
În cuvinte se pune vulnerabilul în mișcare,
iubirea se pierde în moartea clipelor,
păsări pestrițe duc în cioc semințe de vânt.

Unii își îmbracă hainele cerului,
gustă cu plăcere fructele;
de sub copaci nu se mai vedea pădurea.

Cuvintele se frig pe limbi de foc;
restu-i o ceață densă și nu arde
decât rugul aprins
din inima ta.