ieșisem aproximativ la plimbare
așa cum ieși pe o poartă mică
spre o lume mare

din profil păream calmi oarecum triști
puțin adusă spre verdele tău
suficient de înclinat spre poemele mele
făceam minore exerciții de adeziune
optam în continuare pentru versul liber

frunzele se acomodau / necomplexate
își trosneau micile drame familiale
deprinsesem într-un fel coduri stranii:
eram de-ai casei!

în tandem aveam să întreținem
iluzia toamnei interminabile
atâta vreme de acum înainte urma
să ne zgâim la fosforescențele caruselului
să testăm argintiul metaforei nefrigul conservat
într-un lemn desuet cu memorii


ieșisem aproximativ la plimbare...

niciunul nu punea punctul pe i
lumea trecea barbar de răvășită
plictisul... depresia riscau să acapareze
conexiunile

prudenți livram
octombrie pașnic
încercam à la longue un soi de paliative
nu strigam cât ne ținea gura:
suntem pe moarte!