O singură dorință aș avea
să treacă ușor iarna adâncă și grea,
să văd din nou amurgul verii,
și ochii să-i închid ușor în umbra tăcerii.
Că așa sunt eu nu mai am răbdarea,
vreau să văd cum e asfințită zarea.
Voi sta întinsă sub ram nemișcată,
ca o sculptură cu o figură unicată.
O singură dorință aș mai vrea,
dorul de tine să-mi ia durerea,
să tremur sub frunze că nu te găsesc,
și cu putere o piatră s-arunc, e tot ce-mi doresc.