mi-ar fi plăcut să stau la povești cu Cioran
despre rolul vieții la îndumnezeire
să montez cuvintele-n aurit filigran
sufletul să n-aibă teamă de pieire.

aș fi vrut să se împlinească tot ce mi-am dorit
dar norocul meu a fost ciuntit de ghinioane
nori gri au ocupat cerul meu însorit
multe vise au fost bătute în piroane.

suferința sfinților mă copleșește
suspină cerul asaltat de martiri
moartea îngerilor nu se mai sfârșește
îmi tremură în suflet atâtea amintiri.

vreau să cred că Hristos mă iubește
și îmi arată calea unei bune vestiri.