Nopţi la Constanţa
Valul sărută plaja
Pescăruşii râd


Frumuseţe, blândeţe, ascultare, mare,
Bucurie, armonie, întâmplare, poveste, veste
Să fie! Am zis şi, dintr-o dată,
Lucrurile s-au liniÅŸtit

Nu mai suntem disperaţi să fugim de acasă
Să acoperim nevoile casei lui Mic Daniel
Livada lui Maya şi-a lui Ghiorghiţă
Îi are de acum pe Martha şi pe Mihăiţă
Teii, nucul ÅŸi merii de la Osmancea
Îl au pe Părintele Epictet
Peste tot s-a aÅŸezat liniÅŸtea
Nouă nu ne-a rămas decât să pictăm
Şi să scriem jurnalul lui Picasso

Bianca, Anca, Anna, Dana, Ina, Nina, Irina, Alina
Populaseră lumea lui Io, Dor, Ador, Rod de dor,
Între Insula cu stuf şi Ţărmul înalt
Au apărut ele, Pasarela-Mamaia, Pescăria şi Peninsula Histria
Anul acesta vom aduna pietre, scoici şi seminţe de mac sălbatic
Să le dăm lui Livia, să le ducă la Şona
Acolo unde Albastrul lui Matei
Şi-a găsit naşul şi arcaşul

Fiecare Acum vine din Altădată care a fost
Şi pleacă spre Altădată care va fi

Gemenele Altădată, una fosta
Cealaltă, care va fi
Totul curge, toate se leagă

Vezi că nu ştii!
Nu există întâmplare sau întâmplător
Orice lucru are o sămânţă sau un izvor
De unde vine, unde pleacă
Toate au rostul lor

Trecutul şi Viitorul îşi dau mâna-n Acum
Pipa mea scoate rotocoale de fum
Care se aşează pe capul personajelor
Chiar ÅŸi cioara de la TimiÅŸoara
Are o aură micuţă de fum
Acum

Zarurile au fost aruncate
Au făcut pui de zar, s-au rotunjit
Punctul de pe dunga Infinitului a crescut
Şi-a ajuns în bila albastră
Obiectul central...

Matematic zic: distanţa nu măsoara depărtarea
Ci mai degrabă, apropierea. Limita-i definită ca ceva
De care te apropii, până când distanţa devine Zero

Eu sunt Pictorul. Tu eşti Fata cu cercel de scoică
Distanţa între noi este lungimea unei bărci
Barca Albă de la Pescărie
Bucurie, Armonie, Sănătate şi Veselie, să fie!
Da. Merităm şi noi o ieşire în peisaj
Ce zici?

Vezi că nu ştii! Îţi spun eu, toate se leagă
Aşteptăm o fotografie cu bujorii tăi
Şi cu cuibul de barză