Dans

Norii erau mulși de două veverițe
Deasupra, crăpa cerul cu lapte înghețat
Pe noi, ne serveau aceleași chelnerițe
Și mai aveam câteva sticle de destupat!

Ardea dorința despre nou și vânt
Despre OM, durere și succes
Adulmecam mirosuri vii, pe rând
Speram să nu pășim în regres...

Timpul curge, nu întreabă nimic
Taie iarba moale, din priviri
Noi, bem cafeaua caldă, la ibric
Și ne scurgem veseli prin iubiri...

Dansul vieții respiră parcă cu avânt
Când rădăcinile sunt fără de petarde!
Când florile se-nclină peste vânt
Iar lava și prostia nu te poate arde...