Câte emoții zac în tăcere?
Si câte sunt făcute scrum?
În mii de suflete fără o mângâiere,
Rătăcite în gânduri fără un drum?

Câte dorințe rămase în gând?
Netraite nicicand, fără sens,
Așteaptă tăcute intr-un trup tremurand,
În lumea nedreaptă , de neînțeles.

Cata iubire blocată în noi,
Se pierde treptat, zi de zi?
Dorește să fie-mpartita la doi,
Conjugand împreună verbul "a fi".

Câte momente lăsate în urmă,
Așteaptă din nou sa se simtă trăite?
Sa scoată fericirea pierdută în umbră,
Ducând către fapte gânduri neîmplinite.

Câți dintre noi au iară curajul,
Să-mplinească din nou încă un vis?
Să-și calce orgoliul, să-și păteze obrazul,
Mergând cu încredere spre paradis.

Câți dintre noi ne simtim pregătiți,
Sa luam de la zero o viață în doi?
Sa-nfruntam cu tărie demoni si sfinti,
Sa cunoaștem fericirea ce zace in noi?

Câte sunt toate adunate-n tăcere,
ÃŽn lacrimi uscate de dor?
Câte am da pentru o mângâiere
Și-o noapte fierbinte de-amor?