Se face înserare în cuvinte,
Noaptea se înclină spre margini.
O pasăre sparge întunericul în arbori,
Luna stă să cadă într-o fântână.
Nu mă lasă femeia să-i citesc gândurile.
Vorbe bolovănoase și rare îmi risipesc îndoiala,
Se târăște prin mine speranța să învingă,
Vine de pe măgura de piatră până în sat
Unde bat clopotele a sărbătoare ori a moarte,
Iar pe drumuri trec nevăzuți caii verii
Potcoviți de lună și de stele călătoare,
Femeia vine cu apă și mă așteată să vin.