iubirea e resort al existenței mele
umple întunecimile cu străluciri de stele
vibrații sonore trezesc viori în mine
ardori muzicale cu dansul să se-mbine.

dulce melancolie pe unde mă duci?
prin codru de doruri cu cuiburi de cuci?
dar să nu lași tristețea să mă inunde
să mă poarte prin deșertăciuni imunde.

apreciez în viață fiecare secundă
iubirea de frumos în mine abundă
gândurile-mi vuiesc ca un torent sonor
azi îi dau soarelui solemn onor.

în palmele lui mă simt ca o rază
inima și sufletul îmi eclipsează.