ascult vrăjită simfonia stelară
am pe o stea un cuib panasonic
strâng în palme lumina singulară
și mă îmbăt ca zeii cu elixirul tonic.

sunt mereu plecată cu capul între stele
acolo-mi pregătesc un loc în veșnicie
topesc în raze sentimente rebele
acolo nu e haos și nici sărăcie.

turma de vise o păstoresc abilă
pe pășunea nopții cu iarbă argintată
lumina mă-nveșmântă ca pe o sibilă
se scurge în slovă emoția curată.

ticluiesc cuvinte în cuib panasonic
cu umorul verde nicicum ironic.