Cârmaciul

Din toate mersurile ce viața ni le curmă
E unul nevăzut, dar mai presus de toate
E mersul nostru inconștient pe sîrmă
Jalnici acrobați ai timpului departe

Sînt cîțiva spectatori care privesc în sus
Par că ne zîmbesc dar speră să cădem
Nu mersul ca pe ape, plutind al lui Isus
“Ci jalnic, vrem eșecul--asta să vedem…!”

Cine-i cu noi?—niciunul- citești în ochii lor
Ești jucătorul care va trebui să cazi
Căci altfel care-i rostul... la pasul următor
Acum ! o cere gloata--să se-mplinească azi !

Înaintezi pe sîrmă—cît crezi că mai reziști
Cei ce te privesc și-au pierdut răbdarea
E-o gelozie cruntă căci iată, mai exiști
Rînjet e surîsul ce și-a schimbat culoarea

Ești singur absolut pe drumul tău îngust
Și-n jurul tău e hăul plin de nisip si pietre
Iar lumea bună cere… și cere bunul gust
Sa fii un șoim ce cade, viteaz, fără regrete

Haideți, finalizați pariul—cursa-i la sfîrșit
Șapte contra unul-- Cesarul face semn
Gloata-nfierbîntată-tună, vrea sîngele lipit
Pe fierul ce străpunge buzele de lemn

E viața asta oare un fel de mers pe sîrmă
Un singur pas alături și te rostogolești în gol
De ce, atunci, mai credem că sîntem la cîrmă
Cine hotărește cumplitul protocol…?!