astăzi e ziua când Dumnezeu ar trebui să intre în viața mea
dar nu știu ora, așa că voi lăsa ușa deschisă
și voi aștepta sperând să nu mă prindă somnul
cu candela stinsă

și-asemeni fiului de împărat,
hotărât să afle secretul
mi-am luat cuvintele și toate întrebările
să mă țină de vorbă noaptea toată

amurgul se strecoară printre cuvintele adormite
noaptea se face covrig pe covor
dimineața își șterge ochii somnoroși
și așteptarea mea freamată cu calendarul în mână

am refăcut calculele de sute de ori
ziua, luna, corespund, dar oare anul e bun
ori poate altul, nu eu a făcut legământul
și-atunci așteptarea mea?

s-a sfârșit…