Mi-a-ntinerit iubirea-n tornade trecătoare
Restituindu-mi visul străvechi ce se-ofilise
Care transformă toate-n plutiri înfloritoare,
Cu măsluiri de simțuri, în parte compromise...

Preapustiitu-mi suflet voia stagnări nestinse,
Când din cortegiul vieții, din vastul empireu,
O mult râvnită forță de re-nnoiri distinse
M-a invadat nostalgic și-aprinse trupul meu.

Rugina-mpotrivirii - un smalț ce se-ngroșase -
Sări neputincioasă și se coji de vie,
Lăsând tulpina verde cu fibre-armonioase
Să-apară-un pic vederii mimând că-i veșnicie...

Dar totu-i vis de-o clipă ce freamătă sălbatic
Voind să mă transforme într-o minune rară,
Căci nicidecum instinctul, oricât de nebunatic,
Nu a schimbat vreo iarnă în mândră primăvară !

Glen Ellyn City, 7 oct. 2020