aburul din ceașca fină lăsată la fereastră
tușează-n geam absent uitate flori din glastră
depărtat în depărtare bradul clatină tăcut
sunetul de corn din vremea ce fusese un tumult...

gura soarbe de prin margini ronde și înfierbântate
și amestecă-n vorbire tonuri calde aromate
și șoptind spre geamul rece se usucă vălurirea
briza timpului asemeni șterge palid... amintirea

aburul din ceașca fină, așezată la fereastră
nostalgiile-și înclină... înainte să sfârșească...