prietenul meu imaginar poetul costel
care e încă virgin și locuiește într-un glob
de cristal dând zilnic la lopată zăpezile
de altădată mi-a spus exaltat că tocmai
a învățat la seral să meargă pe apă să
învie morții să scoată
100 banițe de grâu dintr-o singură sămânță
ba chiar a transformat apa în vin la o
paranghelie din ferentari
ascunși
în spatele cuvintelor unde
aerul miroase a carbid a brad și a
clipe magice am văzut
cum dă viață unei femei de lut
nu a trebuit decât
să șoptească an tan te/ dize mane pe/
dize mani padme hum/ hum
că imediat
bibeloul de pe televizor a prins viață
cu un grațios tour en l'air balerina
a aterizat în brațele mele vânjoase
și vă jur
numai de porțelan nu era
de atunci pe schele de votcă și gheață
înfrigurat o aștept ca manole pe ana să o
zidesc în cel mai frumos și mai alb
vis al meu acolo unde ninge neverosimil
și eu asudat
dau zăpada la o parte