Raiul dintâi

Azi o să vă spun în grai
Ce făcea Adam în rai,
Cum era la început
Și cum raiul s-a pierdut,
Ce s-a întâmplat cu pomul,
Șarpele,femeia,omul,
Cât de mult ma îndoiesc
De păcatul strămoșesc.

Roșu,galben,alb sau negru
Adam era om integru,
Cumpătat și socotit,
Soț exemplu și iubit,
Preastimat și nehulit;
Raiul chiar era aievea
Și Adam avea pe Eva
Și ea îl avea pe el
Ca pe un bărbat model.

Dimineața, la prânz, seară
În rai era mereu vară,
Ca-n Brazilia la Rio,
Cald, frumos, de Janeiro;
Orhidee, ÅŸoapte vii
ÃŽn culori petale mii,
Fluturi roșii, aurii
Și copaci in frunze laţi,
Papagali mulți, colorați,
Cer smarald fără vreun nor,
Șopot moale de izvor,
Nu se inventase boala, bătrâneţea, indoiala,
Nu știau ce e pileala, nici haleala, nici sfiala.

Nimeni nu-și cerea vreo scuză,
Eva-tânără și zuză
Si in sfârc boldit si tare
Îi plăcea să stea la soare
Fără bluză sau fustiță
Si n-avea în cap vreo fiţă
Că nu erau spectatori,
Internet, televizori,
Nici pe plajă salvamari,
Nici pe apă marinari.

Când vrea Domnu cu săracu ...
Eva-creață ca arapu
Moale-n mână ca bumbacu,
La ochi mari, ce mai sprancene !
Nici mortale, nici viclene,
Nici păcate lungi si grele
Adumbrite între gene...!

S-o privești și s-o tot vezi,
Intre-atâtea poame verzi
Era ca o rodie
Lui Adam in zodie;
Întindea mâna și gata!
În palmă-i cădea patata,
Dulce ,fara de pacat,
Mai ales pe inserat.

Ascultat de păsăret,animale și puiet,
Și iubit de așa soaţă,
Răsfățat și plin de viață,
Fără niciun șef direct
Se simțea Adam -perfect !
ÃŽntr-o zi din cele multe,
Cine știe câte sute ?!!
Mii sau zeci sau milioane,
Culegea Adam banane
ÃŽn gradin-aceea mare,
Verde,bine roditoare,
Și banana,știm cu toții,
E fruct sfânt in fața sorții,
Antiseptic ambalat,
Dulce,hrănitor,curat.

Eva nu era acasă,
Fiind din fire curioasă
Fină foarte si cochetă
Fără pudel,bicicletă,
D-a'ndrăzneaţă-n felul ei
Căutand fără temei
Iasomie-n flori de tei,
Mangaind plantele toate,
De cu ziuă,până-n noapte,
Despre flori si despre frunze,
Toate ii stateau pe buze.

Și cum va spuneam nainte,
Culegea Adam cuminte,
Liniștit,disciplinat,
La banane-cam un sac
Cred c-avea...si jumătate
Că atât ducea în spate;
Și era pe terminate...
Când deodată,ce sa vezi ?
Dintre-atâtea frunze verzi,
Una ,pac!- i s-a lipit
În locul neprețuit !
Da Adam să o desprindă-
Frunza,tare ca o grindă,
Închegată,aranjată,
Sprijinită și fixată...
Ce sa zmulga ?
Că-l durea
Mult mai tare de-o măsea,
Și așa rușine mare
Fără urma de scăpare,
Nu pățise niciodată
De cand era Eva fată...

Și cum se văita Adam
Și își da un vot de blam,
C-a fost lacom de banană,
C-a uitat că avea mană,
La adică nu se moare
Dacă stai fără mâncare,
Dar respecti porunca strict,
Ce e sfânt și prohibit,
Vorbind singur,supărat,
Șarpele l-a abordat :
- Nea Adame,ce-ai pățit ?
Ce lucru nesuferit
S-a-ntamplat, așa,deodată ?
Te-ai tăiat?Te-ai înțepat ?
Sau şoldul ți l-ai luxat?
Ai scăpat banana jos?
Că esti tânăr și frumos
Si puternic ca un taur
Si ai părul ca de aur...
Pentru ce iti faci amar
Si-ți frângi mâinile-n zadar?

Adam...cu părul bălai,
Gura slobodă in rai,
Și nu știu cum s-a făcut
Chiar atunci a apărut
Eva!
De unde umblase
Si-a-nceput să îl descoase:
Adame,ce mi-ai făcut?
Floare de bărbat uituc!
Astăzi cam ce ai muncit?
Sau ai stat si-ai trândăvit
Și cu sarpele-ai vorbit
Despre păsări,dobitoace
Și mai știu eu ce iti place ?
- Ah,ce viață tulburată
Cum e frunza-n vant purtată!

Șarpele,ca ocular,
Martor unic și samsar,
Ba de una,ba de alta,
Cu toptanul sau bucata,
Sâsâi ușor în dinți:
- Sunteți unici,sunteti sfinți,
Sunteti fara de pereche
De când lumea asta veche!
As dori doar un cuvant
Sa va spun ,cu jurământ:
I-ar sta Evei foarte bine
C-o frunziţă s-o aline,
Nu de piersică,de măr
Golden-Ionatan-Creţesc
Din pomul dumnezeiesc.
Adam zice cu mânie:
- Ce imi spui aicea mie
Jiganie mijlocie?
Nu stii tu ce a zis tata
C-o să dea din pod armata
Jos! Pe noi din rai afară
Dacă îi lipsește-o pară
Sau un măr din cel cretesc
Din pomul dumnezeiesc?
Pentru ce să-mi pierd averea,
Rangul,traiul si muierea?
Să muncesc pe asudate
Pentr-o paine jumătate?

Șarpele,cum sta in măr
Privind la Adam de zor
Și la Eva cea frumoasă,
Din prostie mare,crasă,
Se mișcă puțin nervos
Si căzu mărul pe jos.

Adam a încremenit,
Eva a țipat,fugit,
Marul s-a rostogolit
Si un porc mare,mistreţ
Care nu avea coteÈ›
A mâncat mărul cel creț,
Cel creţesc,dumnezeiesc,
Scris in inventar ceresc.

Și de-aicea... știți povestea:
In tot raiuls-a dus vestea,
Că Șarpele-i vinovat
Pentru tot ce s-a-ntamplat,
Si ca Eva-i pofticioasă,
Frumoasă si păcătoasă,
Că Adam a fost credul
Si de frunza lui fudul
Si cand a fost intrebat
S-a jurat că n-a mâncat...,
Si a dat pe Eva vina
Pentru marul cu pricina,
Și cu toate astea doară
Au fost dati din rai afară...

Ce să zic acuma eu?
Ma fac popii derbedeu
Si m-amenință cu smoală
Si catran pe pielea goală,
Cu blesteme si cu focu;
Pentru chestia cu porcu !