mi-e ploaie-n cuget, clipa mă apasă
în umblet de nimicuri, beat în duh
și apa mea din ochi îți joacă farsă
să-ți umple veselia de năduf.
tăcerea în odaie-i numeroasă
nici nu șoptești, rotindu-ți un zuluf -
mi-e ploaie-n cuget, clipa mă apasă
în umblet de nimicuri, beat în duh.
tu ești ca fericirea de frumoasă
și către Dumnezeu îți merge buh
te-nalți de ploaia cade prin văzduh
și-n urmă-n gând mi-e umbra ta rămasă,
mi-e ploaie-n cuget, clipa mă apasă