Vădit, îmi fluieră apa ibricul.
Ca un făcut de zeamă neagră
Îngână roua diminetii,
alt început al altui azi
pe flăcări care dau să fiarbă.

De freamăt, încă poartă dor,
Văzduh tinzând către culoare.
Nu-i aripă să frângă vânt,
Nici glas, nici cânt,
nici șuier răscolit prin iarbă.

Încremenește timpu-n ceas.
Nu-i pas, nici urmă să mă cheme.
De gânduri mi s-au îmbâcsit pereții
Și tot pereții poartă-n salbă
O pată de lumina oarbă.

Ostentativ se mișcă lumea.
Cu vuiet surd și piruete
Azvârle-n jur, sau se-nfășoară,
Cu praful cosmic,
Universul.

Tunet teribil.
O clipire îmi schimbă-nchipuiri aievea.
Răpus de mofturi și de poftă,
Pe buze-mi simt un gust de viață
Crăpându-se de soare-n zi.