iubirea-mi vuiește ca marea
soarele meu iubit a apus
adânc m-a cuprins întristarea
șarpele durerii mușcă nespus.

doar cerul știe cât te-am iubit
inima îmi freamătă precum zefirul
dar vremuri tulburi am de răzbit
orelor negre le număr șirul.

singură la răscruce de vânturi
doar mierlele îmi încântă auzul
gândurile-mi zboară parcă-s fluturi
fragilă bucuria mea își pierde uzul.

vara amintirilor mă invadează
fluvii de doruri mă erodează.