totul părea suportabil
chiar frumos... irezistibil
și iată-ne echipați
cu nuanțe și mimici care mai de care
abandonându-ne pocnetului inimilor
mici păsări care încă n-au înțeles... nu vor înțelege
că niciodată n-a fost de glumă

și nerăbdarea mea o întrece pe a ta
a ta pe a lui... a celorlalți...
ne aruncăm
în virtutea mecanismului care continuă
să ne-nvârtă să ne țină să ne fie
chiar și cu bateriile pe sfârșite

același cântec în care găsim
infinite alte semnificații
dramul de ceva care ne adoarme
neliniștile fricile


... pare așa de frumos... de irezistibil
până și moartea o chestie peste care facem pasul un pic mai mare
ca și cum am trece un pârleaz