un sturz cu clonÈ› de rubin bate la geam
hai vino ce mai aștepți în odaie
pe timpul rămas joacă limbi de văpaie
ce mugurii ard răsăriți de pe ram

se răstignesc pe străzi picuri de ploaie
din rănile lui Isus curge balsam
și se îngroapă omenirea-n Adam
precum ce-i sus și jos se-ntretaie

e-atâta risipă de vieți pe câmpii
se coc prin moarte flori de iarbă și tei
se-ntorc la lumină străvechi utopii

intrăm în cicluri oarbe fără temei
cu zei urziți din șubrede superbii
un vânt a frig bântuie-n parc pe alei