Am părul alb spoit cu dibăcie
pastel și seară,
cărare colorată,straturi gri
de dor,
o limpede cerneală.
cu hainele trecute-n toamnă, zbor,
a ei culoare ruginie,
dând anilor binețe
ning pastel-
în deal, eram viţă de vie.

mai trec la pas,dar mă cobor ca via,
în faţa curţii latră câini de pază
ei amăgesc vecini că's doi-
e zi de joi,
e mare zi cu târg
şi e obor -mulți vin la ţară,
cu haine vechi ÅŸi haine noi
dar nici că-mi sunt povară,
în cimitir, mereu e joi
și nu se dă pomană.


când vii la târg,
să dai de veste, lasă dor,
iar dacă cimitiru-ţi pare gol
și-i zi de joi, ori de plecare acasă,
din colţul casei părăsite smulge drug
de lemn,
dă formă crucii dacă-i roasă-
fă fum mai mult în vie,
tămâia cerului să bată'n toacă
și dacă'n vie latră câinii,
tu, las-o să se coacă.