Era o seară oarecare. O seară spălăcită.
Drumul se excită la trecerea vacilor.
Umbrele-mprejur încep să-și care poverile, sacii
cocoașele. Câteva clipe fu praf. Din orașele
mai veștede ca pădurea-n octombrie
pleacă un vaiet strangulat la iuțeală.
Femei în pielea goală năpădiră strada.
Èšipetele nu se aud. Ca-ntr-un ghem
ce trece de pe un taler pe altul cu schimbul
(Soarele nu mai e cămașa zeului)
dau să cadă alături ereții cu-anotimpul.
Plină de cuțite seara
pătrunde în haine, se-așează pe obraji
un fel de pată mare, un fel de ursită
un fel de Apollo-n cătușe de variolă.