stropii se sinucid la geam
de parcă ar vrea să spele semnele de rămas bun
cu sângele apei,
- ploaia azi poartă săbii ca un samurai
ucide dimineața
zarea este o simplă bandana legată de ochi,
de nu vei veni să nu-ți faci griji,
voi înțelege, - vom fi alții
îmbrăcați cu vorbele lor,
buzele lor, mirosul lor
diminețile lor, - uneori
îmbrăcați în haine discrete alteori goi
în genunchi,
ori târându-ne pe coate (ca în război)
coate roase de alții ca noi,
ploaia lor
va aduce înapoi stropii buni
pentru cei singuratici ca noi,
dar nu singurii
într-un ”blister” de zile

în sfârșit
plouă