Un icter harnic dă prin frunze iama,
Spre ceruri urcă păsări surmenate
Și frigul năvălește în cetate...
Iar ziua trece fără să-mi dau seama.

Mai plouă ca un bocet pe-nserate
ÃŽncet, de-mi vine sa o sun mama
Și-apoi să-nfund pentru vecie crama,
Bolnav de-atâtea doruri și păcate.

Luminile se culcă prea devreme
Și norii-ncep tristețile să-și toarcă...
Presimt că nostalgii or să mă cheme

Și-n zori de zi o să mă simt de parcă
M-au hăituit prin insomnii probleme
Și-am fost uitat pe maluri de o arcă.

17.10.2021