Sic transit faima lumilor alese,

sărind în șa pe cai de plastilină,

se duc în noaptea anilor lumină

și toți ce strigă: ”Hominem te esse!”.



În haos de-nceputuri se termină

împărății de clanuri și metrese,

cu pupături, cu tot, mărite fese

se pierd încet prin funduri de grădină.



Și-n urma lor, parfumele fetide,

cu panglici albe, resturi de cartoane,

plutesc pe nesfârșirile aride



de dune, prin furtuni de ghinioane.

Mumii ajuns-am, fără piramide -

știai tu, Faraoane, Faraoane…