pe muntele dorului răsună tulumba
să-ți amintească iubite că-mi lipsești
că mi-aș dori să mai dansăm o rumba
șoptindu-mi la ureche că mă iubești.

ca vălvătaia crește dorul în mine
și n-am iubite nici un semne de la tine
să știu că unde ești îți este bine
printre sori și stele diamantine.

un felinar bătrân veghează aleea
pe care noi ne sărutam sub tei
unde am început să scriu epopeea
iubirii noastre cu sacru temei.

știu viața mea-i formată din încercări
dar urc spre tine pe albastre scări.