De prin ghețuș, omăt alunecos
Tu îl aduni, de rar, căci nu mai este.
În școli de plâns, un alb ca de pe creste,
Un șarpe dă prin gheață, cam sticlos.

Pe talpa mea, e scrisă de poveste
Mai scrijelește-mi din picioare, os.
Picioare-n cui, mai trec, din plozi, fricos
Mi-i țin de mâini și-i trag-napoi, de veste.

Căci mii de ani, de ieri, și-n stringuri gri
Se-mbată, prin torturi și artificiu
Același suflet! glezne pământii

De mamă și nevastă, în supliciu.
De mi-aș simți copiii, dau în viciu
'Da-mi vindece colacul, ierni pustii.