buboși ca oamenii,

uscați, posaci,

abătuți,

am văzut copaci care luau mâncarea din gura altor copaci,

am văzut copaci mucoși dar care se dădeau mari și tari,

intr-o zi am auzit cum un copac a omorât alt copac pentru că avea mai multe frunze și umbra îi era mai mare,

capra vecinului de sub acel copac a fost și ea omorâtă

cu sânge rece a căzut bong, bong,

nici n-a mai apucat să icnească

săraca, cât ghinion,

am mai văzut doi copaci suciți unul in jurul altuia,

uimită de parcă am văzut o minune mi-am zis:

vai arată exact ca doi îndrăgostiți, nu pot trăi unul fără altul,

au rămas așa suciți până au aprins pădurea,

au ars,

au ars,

am văzut helicopterele, o pădure intreagă

a ars,

ani mai târziu am zărit cum ieșeau colți

verzi

ca niște puișori de lup, o întreagă pădure a încolțit

și atunci: cum să fie logici, cum să fie păsări,

nu pot fi,

dar

dacă ar fi? atunci păsările unde-și vor face cuibul,

*într-o zi când a fost furtuna cea mare am văzut un copac bubos cum a salvat un cuib