Prin târguri, în sanda, miimi în ducă
De pe tipsii, mă-îmbie lapți de pește
Un dinte, smuls săracului sclipește
Și totul semănând c-un rost de fugă.

Ascuns însă-n trecuturi, sub un clește
Ce mă atinge, trupul să-mi ajungă
Pe mai departe Cloșca, de sub glugă
Își vaietă răscoala, se-îndoiește...

Căci mintea omului, de pajură, de bani
I-un deal, e vale, mare sau i-o cheie
În mâna sa, fecioara, o scânteie

O ține și n-o vinde, la ciobani.
Ci-așteaptă rod trandafiriu să-i deie
Iubitul minții ei, pierdut în ani.