Ne-am lipit din mers
între două ploi
clipind două pleoape,
tu ai strâns umbrela,
eu te-am strâns pe tine,-n brațe,
am oprit un taxi,
tu m-ai oprit acasă

Îți vreau meleagul, sânii-aproape,
tot mai avid de inimă
îți dau mult lut, o roată,
croiește-mă din alt mâine, și-n poimâine
să reaflăm cum e intrarea
în prezent a altor lemne verzi, butași
din tumultul pasiunii

Lumina cea mai tainică se mișcă prinsă
de crepusculul unui înșelător 1 aprilie,
îți ning toate crengile chipul
cu ochii dau
să-ți înveselesc îngerii

Luna mi-a sărit din seninul vieții
să-mi fie
strălucit apus

Îți ador mâna ce-o ții peste mine
în somn,
degetele farurilor
trec silențios de la geam
peste braÈ›