Of! Fă' iar am rămas fără tine!
Sufletul mi-l îmbâcsești în nopțile lăcuite
Cu stelele sublime din galaxii senine
Când gândurile-s topite-n vrute și nevrute...

Sunt amăgit de tine... De silueta ta!
O imposibilă iubire ce îmbolnăvește
Dar ce să fac? De te-aș putea acum lăsa
Sau poate... Doar Domnul hotărăște?

Îmi amintesc aievea profund înfiorat:
Sărutul aspru din filtrul cu care îmi păcăleai
Sufletul de griji și atât de-amar împovărat
Sub vișinul bătrân-Albit de florile din Mai...

Dar gata! Până aici tentație adolescentină
Nu te mai doresc din nou cu patimă nebună!
Ești atât de albă, de subțire și de fină
Dar fumul tău aduce în suflet doar rutină.

Emilian Oniciuc-2014
Revizuit: 03.04.2023