imperisabilă amintire frumoasă,
strig tăcut către tine.

măcar eu să mă aud, lamentând veacuri cu sufletu-mi fericit.

am citit în absența ta, vieți de netemut.
se făcea că ai putea fi chiar tu
acolo unde ard alfa și omega portocaliu,
dar m-am trezit mereu, și nu.

anestezie fatală.

și m-am trezit direct acum,
iar acum este subiect în fiecare prezent.
mă răsfăț cu glasuri temperate
și scriu destine din poveștile altora
și invers.

eram mai temeinic anterior.

cântec de distragere:

indolent în orice direcție,
iar timpul trece, si tu,
tot acolo tot timpul.
gata și cântecul, și tu nu.

mai am glas doar pentru epilog,
cu toate că prologul nu s-a scris încă.

ce final absent,
dar tu nu.