Alăturea de noaptea ţigăncuşă
De cer de cramă sprijin a mea cupă
Tot aşteptând un trai de viaţă după
Şi fără trup intrând pe a sa uşă.

Cu veşnicia clipa se ocupă
Şi-o vreme timpului punând cătuşă
Ci respiraţii am în ţigăruşă
Şi pieptul fumul ei să îl erupă.

ÃŽn zori adorm ÅŸi nu-l cunosc pe soare
Doar prin fereastra lunii luminat
Că ziua existenţa simt că doare.

Ci verbul meu nu-l duc la închinat
Pe la icoane pline de candoare
C-adesea stau cu demonii la sfat.