vin aici când nu pot dormi
privesc cerul de parcă aș căuta în sufletul tău
și nu găsesc vreun motiv pentru care dumnezeu ar aduce sfârșitul

în limita celulelor stem sângele pretinde că este puternic
dincolo de aparența unei speranțe păstrate în viață
de tot atâtea motive cât are ploaia să aducă oameni
sub același acoperiș

îmi plac poveștile cu tine când scriai poezii
și nu aveai cui să le citești
de teamă că dorința va fi înțeleasă greșit
de parcă am fi singurii îndrăgostiți și o mulțime de
priviri ce ne-ar vrea răul

precum natura umană
timpul lasă loc la interpretări și excepții
promit să părăsesc locul acesta
unde iubirii îi stă bine să întârzie moartea

și nu este nimeni să-mi vorbească
încet
la ureche