E noapte şi-i pe-atât de frig în raclă
Mormântului acesta de exist
Licoarea vieţii că îmi pare acră
Prin tot vacarmul ăsta ce-i fiist.

În sânge să aprindem vinu-n faclă,
S-aprindem lumânarea către Crist,
E noapte şi-i pe-atât de frig în raclă
Mormântului acesta de exist.

Luminii umbra-mi vine-a se consacră
Lovindu-se de malul vieţii, trist
Pe-a stelei sorţii cale nu insist
Chiar licurirea-i de-i în bezne sacră
E noapte şi-i pe-atât de frig în raclă.