scoteam limba către mama
era la cerere ei
doar când mă vedea
cu creionul chimic în mână

un capăt nefolosit de creion chimic
dăruit de factorul poștal Ilieș
cu dedicația:
„că te văd băiețaș dezghețat”

mă trimitea în fața oglinzii
să-mi văd culoarea limbii
o cunoașteți
dacă nu... o bănuiți

de-atunci mi se trage
atracția față de variante
ale violetului:

m-am tot fript cu Violete
care mai de care ultra
le-au rămas în urmă „fete”
și plătesc strâmbându-mi mutra

nu au fost de-ajuns... văd bine,
cea de-a cincea, de acuma,
gambe și sprâncene fine,
îmi usucă gurii spuma

rar de tot învârt ruleta,
n-am în viață mult noroc
dar în schimb cu Violeta,
superstarul... doar mă joc