Pe-afară-i reavăn, parcă re-ncarnare
ÃŽn trupul florii omului privire
Amorul fără Şarpe e-n ivire
Åži n-am nici ban de Luntre-n buzunare.

Grădini corole-n umed sunt să-nşire
Petala dreptul la fiinţă are
Ci tu flămândă iar îmi eşti de zare
Cusută vag cu Ariadnei fire.

Nu-mi bea lumina sorţii întuneric
În clipa asta-n văz cu infinit
Secundă însă fără tine sferic.

ÃŽn cercul de lalele-i drum venit
Spre a păşi cu ochii şi himeric
Spre a urca parfumul în zenit.