agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ CHUT ! ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-06-01 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
O sârmă ghimpată împrejmuiește spațiul în care locuiesc, e o linie fermă între neobișnuit și firesc, sunt singură în vasta închisoare și doar soarele uneori surâde amintindu-mi că Universul este prea mare.
Realitatea e un concept nedefinit, legat cu sfoară de un ceas mecanic, unde timpul este un bufon timid și incomod, lângă un circar grimasant, mincinos și afon. Realitatea mea e esopică, bântuită de fantome în miez de vară. Degeaba încerc să evadez, e criză, toți murmură un crez, iarba nu mai e verde, liliacul nu mai înflorește pe drumuri de câmpie, teama ne biciuiește agresivă, suntem plini de fobii, pământul ne explodează zgomotos sub tălpi în fiecare zi. Florile de mușețel înfloresc îngrozite, la sfârșit de poveste, confirmând că merităm tot ce trăim, că suntem creatorii vieților noastre anoste și pline de regrete.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité